joi, 30 aprilie 2009

"Îngerul digital" et comp.

Daţi-mi voie să revin asupra problemei cu cipurile. Vreau să vă recomand filmul "Îngerul digital". La final veţi fi probabil intrigaţi, speriaţi şi confuzi, dar este unul din puţinele lucruri care te fac să te gândeşti şi la partea spirituală a vieţii. V-aş spune mai multe despre film, dar vă las pe voi să interpretaţi ceea ce veţi vedea. După ce am vizionat filmul, mi-am propus să nu accept niciodată să fiu monitorizată sau ceva de genul ăsta. Surprise: Ieri la liceu ne anunţă că de la anul vom avea legitimaţii cu cod de bare(cred că cunoaşteţi faptul că în orice cod de bare există acele 2 bare verticale mai lungi decât restul, sub care nu există nici un număr şi care se repetă de 3 ori; acele bare semnifică numărul 6, iar dacă veţi desena/măzgăli capetele de jos ale barelor şi apoi veţi merge cu produsul la casa de marcat, aparatul acela nu va detecta produsul). Cred că din cauza aceasta o să-mi creez iar probleme cu diriga şi cu direcţiunea...ideea e că dacă îmi fac o asemenea legitimaţie, o să-i dau foc! Nu acceptaţi să fiţi marcaţi precum vitele! După ce vizionaţi filmul, vă aştept cu comentarii. Doamne, ajută!

vineri, 24 aprilie 2009

Banii, unde-s banii?

Te-ai trezit de dimineaţă şi ai găsit pe noptieră o listă de cumpărături lăsată de maicăta. O citeşti şi mai adaugi încă ceva. Te duci la acelaşi super-market din colţul străzii, pui produsele în coş şi te îndrepţi spre casa de marcat.....tipa de la casă te întreabă sictirită şi mestecând o gumă( n-o fi dormit bine, înţelege-o) "cash sau cu cardul?"...îi zici "cash" şi bagi mâna în buzunarul drept...te albeşti la faţă şi te controlezi în fiecare buzunar...într-un final scoţi telefonul mobil şi apelezi "mama"(asta în timp ce oamenii de la rînd tuşesc cu înţeles şi cu răbdarea pe sfârşite). Începi conversaţia fără salut, trecând direct la ce te doare "mama, unde mi-ai lăsat banii pt cumpărături?"; îţi răspunde cu o întrebare"tu abia acum te-ai trezit? trebuia să fi făcut deja cumpărăturile..banii ţi i-am dat aseară, nu ţii minte?" îndrugi un "mulţumesc, săru' mâna" , îi închizi şi te scobeşti în memorie...banii.....banii....ooo da...păi memoria ta începe să se dezmorţească din mahmureală, nu?...păi acolo sunt şi banii, doar în memorie, căci i-ai cheltuit aseară în club, uitaseşi?... Îi zâmbeşti încurcat vânzătoarei care te fixează cu o privire de Neptun(nu vrea de la tine zâmbet, vrea doar BANII tăi! şi să pleci odată, căci ceilalţi clienţi încep să pună marfa înapoi pe raft..şi să plece). Îţi suni cel mai bun prieten care, norocul tău, e prin zonă şi vine să-ţi salveze onoarea... ştii proverbul ăla , nu? "..... să fii, noroc să ai.":)) dar nu uita "Ulciorul nu merge de multe ori la apă!"....şi un sfat de la mine : Cînd vă duceţi la cumpărături, asiguraţi-vă că aveţi bani (destui) la voi!

miercuri, 22 aprilie 2009

Partea nevăzută a...omului

Vi s-a întâmplat vreodată să vă faceţi o părere despre un om, doar după aparenţe, nu-i aşa? Dar cum vi s-ar părea ca majoritatea oamenilor să aibă o părere excelentă(părere care se spulberă după ce citeşti o carte -carte pe care o găseşti foarte uşor, dacă vrei) despre unul din cei mai mari povestitori ai noştri(se înţelege-român), anume Ion Creangă. Omul vesel, care-şi povesteşte faptele năstruşnice din copilărie în mult-prea-cunoscuta carte intitulată "Amintiri din copilărie", se pare că nu era chiar în rând cu cei din epoca sa.
În cartea "Ion Creangă-Viaţa şi opera", George Călinescu îl desfiinţează practic pe Creangă, dându-i pe faţă toate defectele mici, dar mai ales pe cele mari. Deşi faţă bisericească(având funcţia de diacon), Creangă are un spirit deloc conservator, tinde spre noutate, spre inovaţie şi asta chiar înpotriva superiorilor săi, cu care are numeroase conflicte pe care diaconul Creangă nu se străduieşte câtuşi de puţin să le aplaneze, ci înteţeşte focul cu orice ocazie. Îşi sfidează toţi superiorii şi mai ales rânduiala bisericească, tăindu-şi pletele şi barba. Nici în calitate de cap de familie n-a fost un model, nefiind tipul de soţ fidel şi în nici un caz un om prea blând. În ciuda faptului că se răzvrăteşte împotriva dogmelor din acele vremuri, el rămâne cu concepţiile sale învechite ce îşi aveau originea în Humuleşti, şi anume una dintre ele că "femeia nebătută e ca moara neferecată". Nu ezita nici o clipă în a aplica soţiei sale, care de altfel l-a părăsit, câte o corecţie. Nici cu fiul său nu a fost prea blând, interzicându-să i se adreseze cu "tată" , şi impunându-i să-i spună "domnule", precum i se adresau toţi elevii.
Vedeţi deci cum îţi poţi forma o părere greşită despre un om...în cazul prezentat mai sus din cauza faţadei pe care o impune societatea şi pe care nu prea are nimeni curajul să o distrugă. În acelaşi mod poţi greşi, formându-ţi o părere proastă despre un om cumsecade dar pe care nu-l cunoşti decât din punctul de vedere al altora. Aşadar, atunci când judeci un om, încearcă mai întâi să-l cunoşti destul de bine pentru a spune ceva plauzibil...omul mereu va avea şi o parte nevăzută pe care n-o va afişa şi în public! Vă urez "noapte bună" şi până data viitoare încercaţi să cunoaşteţi oamenii mai bine, înainte de a-i judeca greşit! Informaţi-vă!

duminică, 19 aprilie 2009

Slujba de Înviere

Stau în dilemă....să scriu ca de obicei partea amuzantă şi ironică a lucrurilor sau să mă bazez pe partea spirituală(?). O să încerc să le îmbin(văd ce-mi mai amintesc, că dormeam cu ochii deschişi).
Turma Domnului(anume cei care au binevoit a merge la biserică şi nu a petrece în barul de alături) , se întindea în toată curtea bisericii, căci în biserică nici o şansă să poată intra. Vedem o grupare de vreo 5 boxe mari-ne gândim că poate au reuşit să achiziţioneze o staţie nouă. Se aude "mă cine a aprins-o? dă-o la mine"(era unul dintre preoţi, care uitase probabil că e pornită staţia sau probabil nu se aştepta ca aceasta să funcţioneze-de altfel a fost singura izbucnire de sunet adevărat din toată slujba; restul s-a auzit în şoaptă). La ce se referea, încă n-am aflat...
Să trec un pic la partea spirituală (că doar ma cheamă Ghost= spirit): după împărţirea Luminii (lumină care anul acesta a venit direct de la Ierusalim), şi citirea din Evanghelie, toată lumea(cu voce ca pt operă sau nu) a cântat din toată inima Hristos a înviat! Am uitat şi de frig şi de somn. Curtea bisericii era luminată de sute de scântei mişcătoare ce mai apoi au înconjurat biserica cîntând în continuare imnul Învierii Domnului. Cei pe care i-au mai ţinut puterile, au rămas în continuare la slujbă(nu e şi cazul meu) iar ceilalţi au fost să le aprindă şi celor care se odihnesc în cimitir o lumânare, ca mai apoi să se îndrepte spre casă, să ciocnească câteva ouă roşii şi să spună 'HRISTOS A ÎNVIAT!'.

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Un Paşte tipic românesc


E sâmbătă seara şi abia m-am instalat în scaunul din faţa tastaturii. De pe la ora 12 începuse să-mi sune telefonul. Am primit tot felul de sms-uri (probabil copiate de pe primul site găsit la îndemână de fiecare). După numărul lor se vede clar, că oamenii ăştia nu-s ocupaţi. Cred că la ora asta deja îi dor mâinile de la expediatul de mesaje...pe mine mă dor în schimb mâinile de la spălat geamuri, dat cu aspiratorul şi de la învârtit în maioneză. Decât să-mi tot ureze câte un"Paşte fericit" , mai mult din obligaţie decât din inimă, mai bine veneau şi puneau mâna pe laveta de şters praful. Cât de fericită va fi ziua de mâine pentru mine dacă abia o să mă pot ridica din pat de oboseală după o zi ca asta(?). Vă zic eu sigur,că nu prea.

Pe la 11: 30 cred că mă duc la slujba de Înviere(dacă nu adorm până atunci) şi apoi voi veni acasă să ma îndop cu ouă, friptură, salată de boeuf, cozonac şi pască(toate astea la ora 1 noaptea-foarte sănătos, nu?). Şi n-o să dureze mai mult de un sfert de oră şi o să dorm până dimineaţă, când o să mă îndop din nou, normal. Dacă am noroc,o să trec de sărbători fără să vizitez şi spitalul(DOAMNE FEREŞTE!). Mâine parcă văd că mai vin şi musafiri(de preferat să nu vină deloc) deci muncă în plus: pune masa, fă atmosferă(că astfel ţi se duce vestea la tot neamul că nu eşti o gazdă bună), punele sub bot "di tăti"(vorba moldoveanului); şi parcă văd că nici aşa n-o să fie mulţumiţi 100%.
Acum daţi-mi voie să vă urez şi eu la fel ca toti ceilalţi, un banal "Paşte fericit!" şi să-mi continui raidul în agenda telefonului...voi începe şi eu să trimit sms-uri(măcar originale dacă nu din inimă pentru toţi). Observ că şi eu sunt la fel ca ceilalţi, nu?....

vineri, 17 aprilie 2009

Problema cipurilor!

Uite, ca să fim la modă să discutăm ceva despre cipuri(deşi, mi se pare mie sau toată lumea a lăsat garda jos şi subiectul e îngropat?). Bine, să fiu eu profanatoarea şi să dezgrop subiectul...pe mine personal mă intrigă toată povestea asta. Nu mi se pare absolut deloc necesar să ştie tot poporu când, unde şi ce fac eu. Explicaţiile lor mi se par penibile, şi anume "în cazul în care o persoană s-ar rătăci.....etc". Fraţilor, chestia asta se poate şi prin intermediul unui telefon mobil la o adică. În altă ordine de idei.....până la urmă să ma lămurească şi pe mine cineva: unde mai vor să ne pună ăştia cipuri înafară de paşaport şi buletin?(nici nu vreau să mă gândesc:))).
Pe mine mă uimeşte continuu atitudinea feţelor bisericeşti, care şi-au înăbuşit propria voce(de fapt vocile care s-au revoltat), ca pe un rac fiert în oală. Înafară de câteva persoane fară frică de consecinţe(persoane credincioase cu adevărat), toată lumea a vociferat o lună ca mai apoi să tacă mâlc.
Săptămâna trecută am fost şi eu ca tot omul la spovedit şi după o discuţie banală, mă gândesc să consult şi părerea duhovnicului meu, un preot deosebit care ştiu sigur că nu se supără indiferent de întrebarea şi modul meu de expunere a acesteia. Îl întreb ce crede despre cipuri iar el începe să-mi povestească de perioada în care au apărut radio şi televizorul, căci atunci se credea că prin simpla utilizare a acestora, se înregistrau toate discuţiile. Aşadar la tehnologia care există astăzi totul e posibil şi nimic de necrezut. Îl întreb de ce Biserica Română , ca instituţie nu a luat măsuri. Ridică din umeri şi evocă legea ascultării, prin care orice preot a jurat să dea ascultare mai marilor săi.....aşadar, problema vine de sus! Iar cei care au îndrăznit să se revolte sunt ori priviţi cu suspiciune ori suferind de "paranoia". Un lucru e sigur: dacă vom păstra credinţa, Dumnezeu ne ajută să trecem peste toate! Doamne ajută! p.s. Vă aştept cu comentarii cât mai multe.

#

O mână-ntinsă peste ape,
Un suflet cere printre şoapte…
Un suflet fără de cuvinte…
Un cer potrivnic pentru zbor…
Doi ochi de înger caută-ajutor,
Dar vântul vieţii, crud, tot bate,bate,bate….
Câte-o petală cade,
O lacrimă se sparge
De arcada timpului,
Şi-ai vrea clipele să-ngheţe-n spaţiul tău,
Şi pleoapele tot grele sunt…
Caută-agale spre veşnicul pământ…
Şi mâini de serafimi cu halate albe,
Trag timpul de urechi..
Se luptă iarăşi cu-ale vieţii trucuri veeechi, veeechi…


(pt. Isabela)

Sărbătoare

Rugăciuni stâlcite,
Pe sub mese pline,
Bate-un CEAS în noapte,
Desparte rău de bine…
Cad iar calendare,
Zile curg şiroaie
Se-aude clinchet vesel
De veşnice pahare.
De după nori –
Veghează-a răposaţilor privire,
Şi noi vărsăm o picătură de-amintire,
Ce se strecoară printre litrii de tărie..
De vin, de şpriţ…..deci,.. de beţie.

joi, 16 aprilie 2009

Joia Mare-la biserică slujba e în toi. S-au citit deja 7 din cele 12 Evanghelii, şi crucea cea mare din altar este pusă în mijlocul bisericii unde oamenii vin pe rând(vorba vine, că se îmbulzeau ca la circ) să sărute picioarele Mântuitorului. La un moment dat apare o doamnă la vreo 30-40 de ani şi după ce se închină, pune în cutia de alături o bacnotă de 5 lei, după care.........femeia îşi ia şi restul.....aproape toţi cei care o priveau au rămas stupefiaţi (unii nu, ceea ce dă de înţeles că şi ei practică obiceiul)...în fine, doamna îşi ia restul (2 lei) şi pleacă. Impresie a făcut(bună sau rea, decideţi voi!).

Noi-fiinţele Lui

Creaţii divine cu nume de „oameni”-
Rătăcite în propriul infern prefabricat,
Vom cuceri în curând şi-a lui Hades palat.
Vom continua să contopim în suflet,
Sacru şi profan.
Vom continua să vindem... fericire la borcan.
Vom crede 1 secundă pe minut,
Că viaţa e ceva de la divinitate,
Luat doar cu împrumut.
Şi-apoi iar ne vedem stăpâni,
Pe nimic, căci suntem doar
Consumatori de vise,
Strivite sub călcâiul lui Kronos.



Dragi practicanţi ai "sportului degetelor" (anume butonatul tastaturii ) aţi văzut de nenumărate ori, zeci de accidente în care sunt implicate maşini dintr-alea, pe preţul cărora erau scrise muulte zerouri....şi la volanul cărora se afla câte un "copilaş-de-bani-gata"(cu permis luat cu "lapte acru", vorba românului) care din trei mişcări greşite după vreo câteva beri....spulberă vieţi sau nenoroceşte nişte oameni nevinovaţi.


Ei bine, daţi-vă şi voi cu părerea..nu mai bine stai şi înroşesti tastatura de atâta butonat, decât asfaltul de sânge? (scuze pt imaginea creată de cuvintele mele, dar asta e realitatea). Sau nu mai bine îţi iei o maşinuţă cuminte şi o conduci cu grijă(eventual o dacie.......albastra:)))?(sau mai bine......o fotografiezi)!

Spring made in U.E.

A venit primăvara cu fel de fel de "izuri" proaspete(sau nu).....pe strada unde locuiesc (mai precis, strada cimitirului) parfumul minunat al pomilor înfloriţi(care ma fac pe mine să strănut-ceapa mamii ei de alergie), se confundă uşor printre mirosurile de pet-uri proaspăt arse, soluţie de curăţat covoare, vopsea, cozonaci uitaţi prea mult în cuptor de gospodine etc.
E Săptămâna Patimilor, timp de post şi rugăciune,cel puţin în teorie, căci dragele mele vecine(una mai sictirită ca alta) se complimentează şi se blesteamă peste gard (ca Voronin cu Liberalii-apropo, TOATĂ SUSŢINEREA PENTRU LIBERALII DIN R. MOLDOVA) de se sperie şi Cel de Sus. Să nu te pună cumva păcatul să intri în conversaţia lor, că rişti să primeşti nu numai "toate cele bune", ci şi vreo cratiţă aruncată după tine.
Peisajul e splendid: de te uiţi în stânga vezi monumentalele cruci de marmură din cimitir,(asta dacă nu trece între timp pe drum un tractor care cufundă totul într-un nor de praf exact ca în desene animate). De te uiţi în dreapta.....ei aici e altă poveste: izmene fluturând pe sârmă la uscat, câte o poartă sau un gard vopsit de curând...şi câte o coadă de mătură fluturând chipurile a treabă, printr-o ogradă......într-un cuvânt: pregătiri de Paşti!

Tu-Credinţă-Trădare



Secunde duble de trădare,
În care simpatia o las...pradă uitării.
Şi te blamez pentru orice îmi trece prin gând.
Poate că tu...
Chiar acum gândeşti ceva,
Despre mine...
Te pictez ca pe-un blestem,
Te văd ca pe-un hoţ de gânduri!
Se poate însă că tu
Chiar acum să zâmbeşti cuceritor,
Şi uşa dinspre Rai mai larg ţi se deschide.
Fă ce vrei...
Dar...
Nu cumva să uiţi de mine!