duminică, 14 iunie 2015

Gsm incognito service

E o zi de vineri în care ai sta într-o piscină, ca să nu zic nimic de mare. Face cumva o colegă și mă scoate din casă (încă mă întreb cum a reușit), să merg cu ea să-și schimbe ecranul la telefon. Nu departe...undeva într-un cartier alăturat, aflu mai târziu că am fi ajuns chiar mai ușor pe jos decât cu mașina. Mă rog, lăsăm mașina în parcarea unui supermarket și, la indicațiile persoanei de contact și a unui prieten care a mai fost, mai mergem o sută de metri până în prima intersecție. Aici, contrar așteptărilor, nu văd nici firmă luminoasă, nici vreo ușă deschisă larg. După 5 minute apare un individ la vreo 25 de ani, cu juma' de cap mai scund decât mine, cu început pronunțat de chelie și îmbrăcat ca un agent imobiliar veritabil. Cică atelierul de reparații e la etajul unu al blocului Urcăm după el. Ni se spune să nu ne descălțăm...nici nu intenționam, deși seamănă a casă de locuit, nu a sediu de firmă. Intrăm în prima camera pe stânga. Un alt individ stă la o masă ce seamănă teribil cu una dintr-un salon de înfrumusețare. Primul pleacă.
Camera de aproximativ 2 x 3 metri, tencuită și văruită de cineva care n-a mai făcut asta niciodată înainte, e umplută cu mobilier din recuzita bunicii. De sub cele trei covorașe de modele diferite mai respiră, pe ici, pe colo, un parchet de lemn adevărat, iar pe el, pe ici, pe colo se mai zărește câte o urmă de lac/baiț din mezozoic. Din tavan atârnă o lustră verde mătuită. În partea stângă a camerei e o canapea mică, joasă, dintr-un fel de catifea maron și un șifonier imens din pal lăcuit. Am senzația că stau direct pe podea, așa că mă mut pe unul din scaunele de lemn cu pernă de burete și spătar arcuit. Șigur ați văzut modelul ăsta la viața voastră. În partea dreaptă o masă cu de toate (vă detaliez eu mai jos), sub care stă un coș de gunoi și în spatele căreia se află al doilea tip, îmbrăcat și el la cămașă, dar în pantaloni scurți și șosete albe. Adidașii stau lângă piciorul mesei. În spatele lui e peretele cu geamul, un scăunel mic pe care stă un laptop și o măsuță joasă cu cărți motivaționale și de dezvoltare personală. Bleah. Ah, cum aș fi putut uita de superbul tablou de pe peretele din dreapta, un soi de reproducere a unui Botticelli, cumpărată din bazar acum câteva decenii. Tot în partea dreaptă, dar în colțul celălalt, se află o mini-vitrină din furnir, cu ceva model floral și multă sticlă. Și câteva bibelouri! Pe peretele de lângă sunt două hârtii, pe care, la o analiză mai precisă, descopăr un to do list și încă un list cu ce cărți a citit individul anul ăsta. Toate de dezvoltare personală. Pe prima listă reușesc să văd un BMW, un Iphone 6 și, citez, „o prietenă”. În ordinea asta. Adică fără primele n-ar avea șanse la a treia. Îl întreb în glumă dacă are BMW. Îmi zice că e lista colegului. Haha, da, îmi zic în mintea mea că dacă e vorba de colegă-su, de asta are nevoie de primele două.


Masa, să nu uit de masă. E ocupată de telefoane (smart, nu altceva) desfăcute bucăți, de un set de șurubelnițe fine, o lampă UV (ca alea folosite pentru manichiura cu gel), un feon și alte chestii mărunte. Băiatul ori are un defect de vorbire, ori e emoționat. După ce vede ce telefon scot eu din buzunar (un Nokia cu butoane) și mă plâng că nu am semnal, își permite o glumă zicându-mi să mă conectez wi-fi. Începe să lucreze la telefonul colegei. Acum văd la ce e bun feon-ul...începe să-i încălzească ecranul și apoi, cu o sârmă subțire, îi scoate sticla fisurată, bucată cu bucată. Mă simt ca la Discovery, lipsește bulina aia pe care scrie să nu încerci așa ceva acasă. Curăță atent displayul. Lucrează finuț ca un chirurg. Apoi pune niște gel pe display și lipește sticla cea nouă cu atenție. Toată operațiunea durează vreo oră. Între timp aflu că băiatul e artist, a terminat pictură sau ceva de genul. Clienta e mulțumită, achită și dăm să plecăm. Colegul lui se întoarce și se așează pe canapea. Eu mă ridic de pe scaun și îmi dau seama că i-am boțit individului sacoul lăsat pe spătar. Îmi cer scuze, dar sesizez apoi că el s-a așezat pe pălăria lăsată de mine pe canapea...nu mă pot abține și-i zic că suntem chit, nu-mi mai cer scuzele alea.

joi, 4 iunie 2015

Ploaie


Aerul de azi
are gust de tei și alergie.
De pământ.
Miroase a tunet
și ploaie.
A verde crud.
Și sună a răcoare
și a pași prin bălți.