vineri, 6 iunie 2014

Războiul germano-scandinav al coupe-urilor


Cu toții, cunoscători sau nu, suntem atrași de imaginea unei mașini frumoase. Ochiul nostru este încîntat de ceea ce vede fără să analizeze detaliile. Poate și urechea e puțin gîdilată de o plecare nervoasă de la semafor. Cîți dintre noi, însă, se gîndesc la acea mașină mai mult decît ca la un bibelou mișcător? Voi ce ați prefera dacă ați avea de ales întru un Volkswagen Scirocco și un Volvo C30? Pe cine ați paria în acest război germano-scandinav?

 Despre Scirocco Promotor scria în 2008:„În ceea ce priveşte dimensiunile, noul Scirocco este lung de 4256mm, lat de 1810 mm şi înalt de 1400 mm, fiind practic un Golf mai mic, mai înghesuit, cu un portbagaj de doar 292 de litri atunci cînd este încărcat pînă la plafon, singurul atu părînd a fi designul modern şi moştenirea numelui binecunoscut.”

 Scirocco vine cu motorizările 1.4, 1.8 și 2.0 litri cu puteri de 122, 160 respectiv 200 CP., cuplate la cutii de viteză manuale în 6 trepte, dar și cu varianta de motor 1.8 turbo cuplat la o cutie DGS în 7 trepte. Cea mai lentă versiune de Scirocco ajunge la 100km/h în 9,7 secunde. În versiunea facelift, prezentată la Geneva în 2014 schimbările exterioare sunt unele discrete, avînd în vedere grila frontală, capota portbagajului şi spoilerele faţă-spate, iar farurile sunt schimbate cu unele cu tehnologie bi-xenon cu LED.

 Despre motorizările noului model facelift, Promotor scrie: „Propulsorul 1.4 TSI e mai puternic cu 3 CP (125 CP) iar cele trei variante ale motorului 2.0 TSI primesc 20, 10 şi 15 CP în plus, reuşind să livreze acum 180, 220, respectiv 280 CP. Nici popularul 2.0 TDI nu scapă de modificări şi oferă două versiuni de 150 şi 184 CP, cu 10, respectiv 7 CP în plus.” Cum a evoluat Scirocco, putem afla din următorul video.

 În 2006 Volvo lansează modelul C30, despre care Promotor scria: „Noul model este cel mai mic şi mai expresiv model din gama producătorului scandinav. Potrivit producătorilor, C30 este destinat tinerilor activi în mediul urban, dar poate îndeplini şi funcţia celei de-a doua maşini în familie. Măsurînd doar 425 cm în lungime, noul C30 este cu 21 cm mai scurt decât Volvo S40. Ampatamentul foarte mare, de 264 cm, a dus la poziţionarea rotilor spre extremităţile caroseriei, creînd impresia de forţă şi dinamism.”
Hayonul din sticlă oferă un bun acces la portbagaj, avînd două plase ce protejează conținutul acestuia.

Despre motorizările lui Volvo C30 aflăm următoarele: „Cuprind puteri de la 100 până la 220 CP. Motorul de bază este unul pe benzină cu o capacitate de 1,6 litri şi 100 CP. Dieselul de aceeaşi capacitate dispune de 9 CP în plus, obţinuţi tot dintr-un motor cu 4 cilindri în linie. Versiunea de top diesel D5 dezvoltă 180 CP”

 Cei de la Volvo pun accent pe siguranța mașinii, fiind „proiectate astfel încât să aibă rezultate excelente la impactul cu pietonii.” Mai aflăm că „noul model beneficiază de un standard înalt de siguranţă activă şi pasivă, ESP-ul fiind de serie. La fel sunt şi airbagurile frontale, cu deschidere în două trepte, coloana de direcţie telescopică şi limitatoarele de forţă la centurile faţă.” Are, de asemenea, un sistem ce constă într-o cameră video ce poate detecta o maşină aflată în unghiul mort, şoferul fiind anunţat prin intermediul unui indicator situat la baza montantului parbrizului.

 În ceea ce priveşte siguranţa pasivă, suntem înformați că partea frontală este divizată în zone cu grade diferite de absorţie la impact, pentru o deformare controlată. De asemenea, motoarele sunt montate transversal, astfel încît să aibă destul loc de deplasare în momentul unui impact. În 2010, despre Volvo C30 facelift, Promotor scria: „Hatch-ul celor de la Volvo rămâne o alternativă practică la celebrul Audi A3 sau BMW Seria 1.”

Și cei de la Top Gear par a fi încîntați de această mașină.

Pînă acum am condus mașini Volkswagen, nu Scirocco, desigur, poate de aceea eu aș fi tentată să aleg Volvo. Nu pentru că aș avea ceva de obiectat la adresa mărcii Volkswagen, ci pentru că aș vrea să încerc ceva nou.
Surse: Promotor
          Youtube
By Oana Ojică: #mașini

Cronica unui război anunțat

Dacă vă plac filmele istorice sau cele despre război, vă recomand să vedeți Into the white (În mijlocul pustiului alb).
Povestea pe scurt o gășiți aici și sună cam așa:
„Suntem la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar deasupra Norvegiei o grea bătălie se dă în înaltul cerului: două avioane, unul britanic, celălalt german, se prăbuşesc într-un ţinut izolat. Coincidenţa face ca piloţii goniţi de gerul năprasnic să caute adăpost în aceeaşi colibă. Războiul i-a transformat în inamici, dar provocările situaţiei lor îi vor obliga să colaboreze pentru a supravieţui.”

Povestea seamănă puțin cu cea din filmul Joyeux Noel, doar că la scară mai mică, lipsind, de asemenea, motivul sacru al Crăciunului. Acțiunea se petrece în proporție de 70% la o cabană din munți. Cadrele largi dezvăluie un peisaj predominant alb, nu foarte spectaculos, cu excepția unei aurore boreale pale, spre sfîrșitul filmului. După ce un avion nemțesc și unul britanic au fost doborîte, cele două echipaje își fac, separat, planuri de salvare. Ajungînd în același loc, într-o zonă muntoasă a Norvegiei, trei nemți și doi britanici încep să-și dispute supremația în cabană, fiind unii prizonierii celorlalți în funcție de tabăra în care ajung armele.

 Povestea începe cu adevărat abia după ce se renunță la arme și se plănuiește supraviețuirea prin colaborare. Dacă vă așteptați la un film CU război, împușcaturi și mult sînge, veți fi cam dezamăgiți. Războiul poate, într-adevăr, să scoată ce e rău din oameni, dar poate să scoată din ei și ce e bun. În cazul filmului nostru este prezentată partea umană a războiului, viața celor fără grade prea mari, a ostașului din al Doilea Război Mondial, cu îndoielile și micile drame proprii.

 Astfel îi cunoaștem pe locotenentul german Horst Schopis, părăsit de soție și cu îndoieli în privința acestui război, pe tăcutul și talentatul Wolfgang Strunk, care se oferise voluntar în război, pe Josef Schwartz, care poartă cu mîndrie un exemplar din Mein Kampf cu autograf, și pe cei doi britanici despre care nu se dau prea multe detalii. Căpitanul Charles P. Davenport are trăsăturile tînărului englez din clasa aristrocrată, pe cînd ajutorul său, Robert Smith, are manierele și obiceiurile unui englez din suburbii sau chiar de la țară.

 Momentul în care cei cinci stau nehotărîți în jurul unui biet iepure polar vînat de către Smith și discuția din timpul „preparării” animalului, arată că de fapt războiul nu e altceva decît o joacă pentru băieți mai mari, care sunt capabili să ucidă, dar nu au gătit în viața lor. Vorbind de latura umană ajungem la scena în care fiecare, mai puțin Horst, mărturisește celorlalți ce fată îl așteaptă acasă. Astfel, ajungem să vedem omul ce stă în spatele ostașului zelos, reprezentant al Imperiului Britanic sau au Reich-ului.

Impresia cu care am rămas la finalul filmului a fost aceea a inutilității războiului.


Official Trailer
Surse: Cinemagia
          Imdb
          Youtube

By Oana Ojică: #filme