Zdrang-zdrang-zdrang-zdrang: toate cele patru portiere ale automobilului au fost închise.Cheia se răsuceşte în contact şi de sub capotă, micuţul motor începe să toarcă ca un motan alintat. Clanţ-clanţ: centurile de siguranţă îşi anunţă şi ele prezenţa. Radioul începe să presteze "...un radio de milioane de Români!". Aceeaşii voce mult prea comună, aceeaşi replică de prea mult timp, aşa că veşnicul CD cu Enya, pare o variantă mai rezonabilă. Mă cufund cât pot de tare pe locul din dreapta al banchetei din spate. Casc zgomotos şi îmi las capul în grija tetierei (proastă idee, căci la prima denivelare acesta se loveşte zgomotos de portieră!) Încep să fiu atentă la drum. Copacii azi au depăşit viteza legală, la fel şi doamnele elegante cu pălării ce nu-şi scapă din ochi nici o secundă idolul-soarele! Îmi iau privirea de pe ei, căci nu prea am multe pungi la mine şi stomacul meu mă avertizează că exagerez cu sporturile extreme. În sfârşit la orizont se întrezărea parcarea! ...şi un drum în pantă care trebuia urcat pe jos. După nenumărate opriri , am ajuns la porţile cetăţii, unde furăm întâmpinaţi de domnul care rupea bilete, care era epuizat după ce pe pod tocmai trecuse o întreagă echipă de fotbal. După cum vorbeau tindeam să cred că sunt de la "Lokomotiv Moscova"...greşit! Pe tricourile lor scria mare "MOLDOVA"(oare nici în patria mumă nu puteau vorbi o boabă româneşte? sau măcar ştiau româneşte?..ei bine mă îndoiesc.) Trecând peste aceasta, ghidul...hmmm...ei bine,ghidul arăta ca un adevărat răzeş! Cât despre cetate, tare v-aş lăsa s-o descoperiţi singuri. Cetatea Neamţului a rămas tot acolo (deşi mă cam tenta s-o iau cu mine) şi o puteţi vizita oricând! E renovată şi primitoare!
