Răspunsul

O nouă zi de lucru la "Cooperativa Munca În Zadar". Te gândeşti că mai bine...nu, nu. Mai bine aici decât.."acasă". Ridici ochii din podea şi dai de ea...da, da, de fantomă! Îţi dai seama că îţi mai poţi lărgi zgarda cu măcar o gaură şi te pregăteşti de o întâmpinare mulţumitoare. Scoţi la înaintare faianţa, într-un zâmbet zaharisit, care însă,mai are efectul mierii de albine. În gând, te întrebi când începe să te "bântuie" cu întrebări dintr-alea cu care te blochează de obicei şi cu reproşuri la fel de rafinate şi asezonate cu ironie şi garnitură de compliment ascuns tot odată. Îţi place asta şi îţi mai place să o priveşti admirativ în timp ce ea aşteaptă explicaţia bine meritată. Deja ai rămas uimit...nu te-a luat direct în primire.(dacă ai şti de când îşi pregăteşte ea momentul ăsta). Te ia cu binişorul, te salută şi nu ezită să-ţi arate afecţiunea pe care ţi-o poartă. Da, îi eşti foarte drag. Asta a împiedicat-o să-ţi împingă scaunul. Ştii bine că nu ţi-a cerut niciodată altceva înafară de puţină atenţie. Mai ştii că femeilor le place să li se dea atenţie şi ştii la fel de bine cum reacţionează în caz contrar....ce mai?...eşti expert în de-astea. Ai depăşit cu brio momentul salutului, îi oferi un loc pe scaun şi te aşezi de partea cealaltă a mesei (bine măi că eşti şi precaut). Încă ai privirea aia de căţeluş căruia nu-i vine să creadă că nu mai este în lesă. Dar privirea ta nu te-a salvat de faptul că ai de dat o explicaţie...întrebarea a căzut că o bucată de plafon. Mai zâmbeşti odată cuceritor, dar zâmbetul ăsta al tău nu trădează decât răspunsul deloc favorabil...te hotărăşti să fii sincer şi spui: DA! Dar ca orice minune nici asta n-a durat mai mult de 3 secunde. În loc să aştepţi să-i vezi reacţia, începi sa te explici inutil (sau nu?). Offffff! Credea că...în fine. Te lasă să-ţi termini discursul şi îţi mai afişează o dată datele reale ale problemei...nu le poţi schimba şi nici ea...măcar vă bucuraţi de clipele acestea în care puteţi uita datele astea reale... Şi ea, credea că o să poată rezista tentaţiei de a te ierta, credea că îşi poate ţine hotărârea în picioare...da' de unde! Şi totuşi, El ne-a spus să iertăm! Ea încă nu ştie unde, cum şi dacă a greşit...