Zi de Iași III

          Nu, nu m-am trezit de dimineață și în consecință nici nu am ajuns departe. Am ajuns însă suficient de aproape de anumite momente astfel încât să am ceva de scris. Plec spre un eveniment ce are loc într-un anticariat. Cum întru pe Bulevardul Chel, văd câțiva tineri promoteri la Coca-Cola. Doi sunt pietoni iar o a treia pedalează din greu la o bicicletă ingenioasă ce are în față o ladă (probabil frigorifică). Or fi crezut că dacă merg pe bulevard or da de lume selectă. Au nimerit însă într-o adunătură de fuste colorate și de picioare mici și aproape desculțe care i-au luat cu asalt ca pe dealul Plevna. Aproape că am văzut în ochii lor cum își transmiteau codul pentru ”s.o.s.diversiune”. Primii doi scot strategic din ladă vreo 3-4 doze pe care le desfac, captând astfel atenția cârdului, în timp ce tânăra pe bicicletă le transmite că nu mai sunt și se retrage în grabă spre străduța din spate de la CJ. Dinspre Piața Unirii mai vine o bicicletă promoțională. Biciclistul zâmbește...presimt că o să-i treacă starea asta euforică căci doi puradei semi-desculți și semi-dezbrăcați tocmai își dau ghionturi și își anunță unul altuia noua pradă.
          N-am stat să văd cum s-a descurcat tipul. Umpic mai încolo, în față la Mitropolie un escavator se crede macara și ridică un tub mărișor, cu diametru de măcar 50 cm, pe care câțiva muncitori în salopete îl direcționează manual spre trotuarul opus, trotuar pe care trec pietoni și care dintr-o dată nu știu pe unde s-o apuce. Toate astea fix în fața primăriei. Măsuri de protecție, ceva? Indicatoare pentru ocolire?

          Ajung la evenimentul respectiv. Ascult, citesc și privesc scrisori/poezii de-a lui Minulescu. Nici nu stiu când au trecut trei ore. Locație deosebită, oameni deosebiți. Trebuie însă să mă și întorc. Ajung tot pe Bulevardul Chel. Escavatorul și muncitorii au dispărut. Calc pe frunze galbene...o fi venit deja toamna? În față la Mitropolie un grup de tineri zgomotoși îmi distrug momentul de meditație. Un om îmbrăcat sărăcăcios le taie calea. Are în mâna stângă o sacoșă veche iar în dreapta câteva cărți. Se pare că le vinde. Grupul trece râzând și mai tare. Unul din zgomotoși rămâne în urmă și îi întinde o bancnotă de 1 leu și dă să plece. Omul insistă însă să-i dea o carte. O ia pe prima și se alătură grupului care acum îl are pe el ca subiect de glume. ”Ce carte ți-ai luat, băi?” Răspunsul: ”Pătratul are 3 laturi.” Alte referințe despre carte nu am.
          Mi-am continuat drumul spre casă. Luna stătea ca un reflector deasupra complexului Pallas, nu că ar mai avea nevoie de strălucire, ceasul de la palat anunță ora 22 dar sunetul e acoperit treptat de muzica de la terasa din vale, un biciclist trece în viteză pe lângă mine, doi câini comunitari vor să treacă strada și bate ușor vântul. O seară de Iași înteresantă. Aproape am ajuns. Văd Podul Roș.