Zi de Iași I

           De când cu Iașiul am senzația că mi-a amorțit spiritul critic. Mă gândesc de multe ori că mi s-au tocit colții ironiei și că nu mai au puterea să composteze biletul ieftin al societății. Cred că până și creierului meu i-a crescut, de atâta stat degeaba, o burtă generoasă ce mi se revarsă peste ochiul critic. Mi-am pus ochelari, ”să vă văd mai bine” și încă nimic. L-aș proba totuși(ochiul) pe ziua de miercuri.
           Totul s-a întâmplat într-o zi ce nu se anunța decât aglomerată. Se anunța o zi cu iz de R.A.T.P, cu iz de frizerie, cu iz de cumpărături și de portofel pustiu. Destinația: Red Bridge. Vremea părea că îmi transmite că oricât de zburlită va fi coafura mea, oricum până acasă va fi una plouată. Abțibildurile de pe geam îl numesc ”Coafor”. Sunt sceptică. Înăuntru nu e cu mult mai cald decât afară. Chipurile nu transmit nici ele cine știe ce căldură. O plasmă trasmite fără sonor un film subtitrat, tind să cred că era vorba de specia aceea numită eufemistic ”Romance”, când de fapt toată lumea știe că e vorba de o telenovelă. Mă invită cu glas scăzut să stau pe scaun. Mă uimește liniștea din încăpere căci o compar cu vorbăria multă și uneori fără sens din saloanele în care am mai fost. Aici se pare că nu se bârfește sau se face foaaarte pe ”silent”. Figura tristă pe care o observ, în spatele meu, în oglindă, începe să pară din ce în ce mai prietenoasă cu fiecare replică pe care o schimbăm. Mă întreabă dacă de obicei mă tund la frizerie, glumește pe seama frizurii mele stil ”băiețel”. E ok. Nu mă supăr. Nu mă cunoaște și totuși începe să-mi vorbească despre fiul ei. Aflăm că împărțim aceeași zodie chiar, și că amândouă obișnuim să ne retușăm frizura singure, acasă...măcar ea se pricepe, gândesc eu.
            Atmosfera e mai destinsă. Tunsoarea e aproape gata când îmi spune că îi par cunoscută, ba chiar s-ar putea să mă cunoască dacă mă cheamă Oana și dacă sunt prietenă cu...hmmm. Nu, nu m-a speriat ( asta pentru cine așa a crezut) dar nu e tocmai banal să mergi să te tunzi în alt oraș decât cel de reședință și să-ți spună coafeza că te cunoaște...și într-adevăr să te cunoască.
            Și așa pleci de la frizerie cu o tunsoare nouă, cu informații noi si...și cu prieteni noi.