În miez de noapte,
Doi îngeri zurlii croşetează.
Fac planuri de vacanţă,
Atunci când zâna zorilor visează.
Sunt exilaţi de Domnul, din înalturi,
Căci peste voia Lui făcut-au cam prea multe salturi.
Sunt condamnaţi să-ncurce vieţi, destine,
Sunt condamnaţi s-aiba grijă de tine!
Şi viaţa asta pare, le prieşte.
Doar unul, câteodată, mai greşeşte...
Vrea să-şi taie aripile, să le lipească-ntr-un colaj.
Şi-atunci primeşte un mesaj....
Că Raiul, intra în şomaj.
ca de obicei poeziile tale nu se pot abtine sa nu aiba ceva amuzant si ciudat ,care intr-o stare ca a mea de azi ma scoate din sarite.daca raiul ar intra in somaj...am ajunge toti in iad in 20 de secunde maxim.asa ca...of.
RăspundețiȘtergerenu pot sa cred ca ai pus virgula intre subiet si rpedicat:))dumnezule
=))
dar poezie e frumoasa
in ciuda greselii si a raiului cu somajul
inteleg al ce se refera
e ...
ceea ce simti tu .
ti-am zis sa nu pui virgula intre subiect si predicat:))
RăspundețiȘtergeredragut blogul!
RăspundețiȘtergerete rog eu sterge virgula aia. am dispera:))
RăspundețiȘtergere