Într-un final, cele două personaje (nenea sictirit de la informaţii şi încă o doamnă) schimbă rapid ceva, iar el se fixează pe cealaltă parte a gemuleţului care se deschide cu un trosnet puternic. Brusc, toate schimburile de reţete de prăjituri, toate poveştile (care de care mai impresionante) de viaţă, toate dezbaterile nobile despre politică şi fotbal se opresc, lăsând să se mai audă doar câte un vaiet surd. Victorioşii acestei dimineţi îşi primesc, parcă nevenindu-le să creadă ce noroc a dat peste ei, biletele de ordine. Liniştea nu a durat însă decât până la momentul în care a cincea persoană de la rând (care, coincidenţă-avea trimitere tot la Gastrointerologie), primeşte minunata informaţie că biletele la această secţie, s-au epuizat......aşa subit. Deci nici dacă le dădea la ceilalţi patru dinainte, câte două bilete, tot nu le epuiza (şi mă îndoiesc cumplit că cei patru aveau toţi trimitere la această secţie).
La auzul acestei informaţii, aproape jumătate din spectatori, s-au înghesuit la micuţul gemuleţ să ceară o explicaţie (îmi dau seama cât de norocos s-a simţit nenea, că între el şi pacienţi exista acest salvator gemuleţ)
În secunda doi ieşeam pe uşă, trântind-o cu cât mai mult năduf. Aşa mă mai tentase să-l filmez...şi chiar aveam aparatul la mine...in fine. Următorul meu gând a fost să mă duc la un cabinet particular!...(cine vrea să afle cum eşti tratat în România, într-un cabinet particular, să revină- VA URMA!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu