Unde eşti Hippocrate să vezi...(?) Partea I

Am şi eu o curiozitate...în ziua de azi medicii mai depun "Jurământul lui Hippocrate"? Sau, judecând după faptul că azi cuvintele nu prea mai au însemnătate pentru mulţi, acest jurământ nu reprezintă decât câteva cuvinte convenţionale. Vă voi lămuri pe parcursul articolului, care este rostul acestei introduceri, dacă nu o bănuiţi deja.
Din nefericire, zilele trecute a trebuit să apelez la acest gen de "meşteri". Eu sincer am cam ezitat, dar stomacul meu nu ţine cont de sentimentul meu de frică. Am început cu o vizită la medicul de familie care mi-a eliberat o trimitere (nici nu mă aşteptam să mă trateze el), la secţia de Gastrointerologie. Cum era deja ora 13 m-am gândit că aş putea trece pe la Policlinică măcar să întreb asupra itinerariului ce trebuia parcurs până a ajunge la medicul specialist. Nenea de la informaţii, cu un sictir absolut, ce ar fi scos din sărite şi cel mai calm om de pe Terra, începe să-mi explice în termeni mult prea formali, că pe lângă trimitere mai aveam nevoie şi de o dovadă a faptului că sunt asigurată şi mă mai informează că în cursul următoarei dimineţi trebuia să vin să stau la rând, poate-poate prind unul din cele 9 numere (eu ştiam că de obicei erau 10 numere, dar în fine...) Vin aşadar dimineaţă la ora 6 să prind rând...când deja în faţa noastră mai erau aproximativ o sută de persoane, majoritatea bătrâni. Primii, sprijineau triumfători, pervazul din faţa gemuleţului de la informaţii, cu câte un vraf de hârtii de culoarea roz, albastră, albă sau verde (cel mai probabil trimiteri şi alte documente necesare) La 7 , dicolo de gemuleţ se iveşte lumina unui neon vechi şi două siluete ce se învârt fără o ţintă precisă... Bătrânii încep să frământe în mâini teancul de hârtii...... (VA URMA!)