Aer

Aerul din seara asta
Avea gust de noxe
De fum de țigară vagabond
Și de iarbă cosită.

De ce iubim scafandri

Pentru că există.

Pentru că se scufundă

În artere ca o leucemie.
Și nu mai pleacă.

Pentru că te sperie când dispar

Și nu înteleg de ce te-ai speriat.

Pentru că expiră fumul de țigară
În așa fel,
Încât îți vine să îl inspiri în timp real.
Printr-un sărut.
Pentru cum pronunță cuvinte englezești
Cu accent franțuzesc.
Pentru cum zâmbesc.

Pentru cum arată proaspăt tunși
Și îmbrăcați ca-n City of Angels.
Pentru mutra somnoroaă din buletin,
Care se cere nițel alintată.
Pentru Beegie Adair,
Pentru Kenny Vance.
Pentru Barry Manilow mai puțin.
Pentru că inventează cuvinte
Ca „bâzdâganie” sau „zgăibărici”.
Pentru momentele lor
De seriozitate.
Și pentru cele de tăcere,
Desigur.

Decât...

...blocuri

Canapea

HBO

Beegi Adair

Ceață

Ploaie

Bălți

După-amiază.

Mărțișor

Nu vreau să te spânzur
De-un șnur.
Nici măcar de unul în culorile
Echipei tale preferate.
Nu vreau să te înțep cu un ac.
Nici măcar cu unul de siguranță.
(Deși cu unul vodoo ar fi interesant)
Ești deja agățat...
În piept.
Dar vreau să te agăț în brațe
Cinci minute.

Cronica unei marți

E marți și plouă. Sunt suficient de inspirată să ies din casă în teniși deschiși la culoare. Mi se păruse mie, după aerul ce intra pe fereastră, că ar veni primăvara. Ies cu un prieten până la Lidl. Ce poate fi mai mișto decât shoppingul într-o după-amiază ploioasă? Da, știu, nu-mi răspundeți. :)) El caută ceva mâncare, dar se blochează la raftul cu ștergătoare auto, singura chestie pe care o și achiziționează. Eu...eu mă bucur că n-am găsit ce căutam. În schimb mi-am găsit printre rafturi un prieten, pe care nu-l văzusem de ceva vreme, ce se plânge că s-a îngrășat, dar totuși dă târcoale unui raft cu paste.
Caut și în Auchan ce nu găsisem la prima căutare. Găsesc doar o parte din ce căutam. Ne verificăm priceperea și montăm sincron ștergătoarele în parcarea subterană. Trecem pe la benzinărie să umflăm roțile mașinii...surpriză, ni se sugerează mai degrabă să mergem la vulcanizare, un ventil vrea să evadeze. Încep procedura de schimbare a roții, dar se pare că amicul n-are cheie pentru roți...super, și cricul este unul cam anemic pentru mașina asta, bine că am eu mașina plină de scule auto. Ajungem, așadar, la vulcanizare. Plouă mărunt, s-a lăsat întunericul. Eu sunt tot în teniși, lângă o baltă. În dreapta se văd doar farurile mașinilor ce coboară de pe pasarelă, în stângă o stație aproape neluminată și peste drum de ea un bloc pus în evidență de vreo cîteva firme luminoase printre care o bancă și o farmacie. Scot mâinile din buzunare și-mi cade o monedă în noroi. Băiatul de la vulcanizare se apleacă și o recuperează pentru ca apoi să mi-o înapoieze. Cu un supliment de noroi, dar totuși... Nu-i așa că a fost drăguț?
A, că uitam, până la urmă am găsit și restul de la ce căutam...la Billa. Și până la urmă cineva și-a cumpărat și mâncare, pe lângă ștergătoare.
P.s. Tocmai mi-am amintit ce visasem noaptea trecută...un service, pe prietenul întâlnit la Lidl și încă vreo câteva chestii...ciudat.

For sale #1

Ia dă rapid un search

Și zi-mi tot ce ai de vânzare.

Și zici că nu mai ai nimic?
E-n regulă...

Aș putea face contrabandă

Cu gândurile tale...

Tu dă-mi un catalog

Și eu mă uit...cuminte.
Pot chiar să fac un backup

La tot ce ai în minte.

-to be continued-

Happy Fifty Colivi cu inimioare

Țineți minte cazul japonezului care a rezervat anul trecut, de 14 februarie, jumătate de sală de cinema, după șablonul unul da/unul nu pentru ca eventualele cupluri să nu poată sta prea aproape? Un fel de Grinch al Sfântului Valentin. Eu m-am simțit așa aseară. Doi indivizi băteau prin uși să ceară diverse chestii, încercând probabil să agațe pentru unul dintre ei, pe careva pentru ziua de azi.  Au reușit să atragă doar...o vizită a poliției. Astfel băiețașii n-au agățat decît o interdicție...tristuț pentru cel a cărui prietenă stă aici. N-o mai poate vizita. Muhahaha.

E sâmbătă dimineață. Vremea seamănă mult a primăvară. Feblețea mea mă așteaptă în parcare să ne plimbăm împreună. Sunt Moșii de iarnă. Mergem la cimitir. Zumzet, lume, soare, lumânări, tămâie...alei pietruite, alei desfundate. Mă amuză coincidența celor două sărbători. Caricatura de mai jos exprima perfect situația. Cred că doamna aia seamănă puțin cu bunică-mea. Dacă vorbiți cu ea nu mă spuneți...

La plecare sesizez că am jumătate de cimitir lipit de ghete. Cred că unii încearcă să evadeze. Să îi anunțe cineva că prin târg nu e nimic grozav. Doar chioșculețe cu chinezării și florării cu prețuri săltate brusc, așa încât și garoafele de vrei să le iei pentru cimitir sunt scumpe. Doar lumânările par a se fi ieftinit. Pentru 2 lei m-am făcut cu 4 bucăți. Acestea fiind spuse, bucurați-vă de mesele romantice. Grumpy Ghost merge să înfulece niște colivă...fără inimioare de ciocolată.

P.S. Încă mai citesc sinopsis-uri despre Fifty Shades of Grey...și încă nu m-au convins să-l vizionez.