De ce iubim scafandri

Pentru că există.

Pentru că se scufundă

În artere ca o leucemie.
Și nu mai pleacă.

Pentru că te sperie când dispar

Și nu înteleg de ce te-ai speriat.

Pentru că expiră fumul de țigară
În așa fel,
Încât îți vine să îl inspiri în timp real.
Printr-un sărut.
Pentru cum pronunță cuvinte englezești
Cu accent franțuzesc.
Pentru cum zâmbesc.

Pentru cum arată proaspăt tunși
Și îmbrăcați ca-n City of Angels.
Pentru mutra somnoroaă din buletin,
Care se cere nițel alintată.
Pentru Beegie Adair,
Pentru Kenny Vance.
Pentru Barry Manilow mai puțin.
Pentru că inventează cuvinte
Ca „bâzdâganie” sau „zgăibărici”.
Pentru momentele lor
De seriozitate.
Și pentru cele de tăcere,
Desigur.