După un weekend petrecut la țară, Fabi luase în greutate și nu era rezervorul de vină, nu se umpluse peste noapte. Erau kilogramele de pământ din interior. Așadar, ajunse amândouă la civilizație, am mers la spălătorie, la cea la care mergem de obicei. Nu suntem doar noi, am mai racolat o prietenă. La spălat exterior era coadă, așa că ne-am rezumat la o spălare de înterior. Am parcat, am deblocat toate portierele, am luat de prin ea orice ar fi părut tentant, am comunicat comanda și am urcat pentru un ceai.
-Ceai nu avem, zise chelnerița.
-Ok, atunci cafea?
-Nu avem nici cafea.
-Aveți ceva?
-Pepsi și apă.
-Perfect...un Pepsi și o apă.
-Apă avem doar minerală.
-Minerală atunci...
Am vedere fix spre mașină. Îmi sorb băutura făcând pauze de tastat pe facebook și pentru a face conversație. O mulțime de angajați roiesc în jurul lui Fabi...ocupându-se de mașina din stânga, de cea din dreapta...apoi apar altele de care se ocupă. După o oră, când deja am început să fac poze la sticla goală și la manichiura colegei de suferință care butonează neliniștită telefonul, mă decid să cobor și să întreb care e treaba.
Sunt liniștită și trimisă înapoi sus, cică mă anunță baieții când e gata. Colega îmi zice că asta sigur e o strategie de a le face mai multă consumație...măcar de-aș avea de unde alege. Mă rog, încep să-mi fac câteva selfie-uri.
Îmi amintesc că își dăduse un prieten un ckeck-in în acest loc, cu descrierea „De plictiseală”. Oare la asta se referea? După încă jumătate de oră, timp în care afară s-a și întunecat, unul dintre baieți urcă. Îl întreb dacă mașina e gata. Se uită nedumerit la mine. Îi explic care e mașina. Nu știe nimic...îi mai explic odată că aștept de o oră și jumătate. Coboară și în sfărșit văd că cineva îi deschide lui Fabi portierele. Zic cu voce tare că m-aș duce să îi ajut cu o lanternă...că nu pricep cum o spală pe întuneric. După încă un sfert de oră (normal, atâta le lua să aspire) vine și mă anunță că e gata. Cobor și o întreb pe chelneriță cât face afacerea. Se uită încurcată la mine și-mi zice că e din partea casei. Ok, ok, atunci consumația...o doamnă mai în vârstă (probabil proprietara) îmi zice că și consumația e din partea casei. Îmi ia vreo 3 secunde să procesez informația. Zic mulțumesc și plec. În urmă chelnerița spune oftând: „Doamnă, cum să le mai zic? E mocca, e gratis, e din partea casei?”
Încă nu îmi dau seama dacă totul s-a datorat comentariilor mele și întarzierii lor sau au avut ei vreo zi promoțională. Să ne fie de bine, zic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu