Aleg câteva portocale roșii...mă rog, cele mai roșiatice decît restul. Sunt de mărimea mandarinelor. Le cântăresc și merg la casă. ”Dhoamna” de la casă le ia, se uită pe etichetă și mă întreabă:
Dhoamna: - Dar astea sunt portocale roșii?
Eu: - Da.
D (către un gardian): - Astea sunt portocale roșii?
Gardianul: - Cre'că...
D: - Așa de mici?
Nu știu dacă a convins-o părerea nesigură a gardianului, moaca mea sau coada care se făcuse la respectiva casă, dar cert e că a cedat și a scanat portocalele. Păi de ce Doamne iartă-ma crezi că ți-as cumpăra portocale de 4 lei kg la preț de portocale roșii, adică 5 lei și ceva kg? Aloo!
În fine, îmi pun cumpărăturile într-o sacoșă și mă îndrept spre ieșire. Îmi ia câteva secunde să sesizez că nu mi-a dat bonul așa că mă rog să nu mă oprească vreun ”nene” gardian să verifice bonul. Pfiu...aer rece și curat!
Trebuie să trec pe la o florărie, e ziua unei mătuși. Aleg 3 trandafiri și îi explic că nu vreau 2 metri de celofan pe ei, ci doar o panglică discretă. Înșfacă cu talent rola de panglică și taie vreo jumătate de metru. Îi face un nod strașnic și apoi începe să cârlionțeze capetele cu un foarfec, fix lângă cartonul pe care are o bucată mușcată de pizza. Nu mai are rost să spun că panglica aia s-a frecat de bucata de pizza pe toate părțile...dacă era celofan nici nu vreau să mă gândesc. Sper din tot sufletul ca buchetul să nu miroasă a salam.
Ale tale sunt roșii, crede-mă. :)) Eu când am desfăcut una, avea doar trei pete sângerii, de-am crezut în primă fază că-s doar portocale normale un pic stricate :))
RăspundețiȘtergere