Problema cipurilor!

Uite, ca să fim la modă să discutăm ceva despre cipuri(deşi, mi se pare mie sau toată lumea a lăsat garda jos şi subiectul e îngropat?). Bine, să fiu eu profanatoarea şi să dezgrop subiectul...pe mine personal mă intrigă toată povestea asta. Nu mi se pare absolut deloc necesar să ştie tot poporu când, unde şi ce fac eu. Explicaţiile lor mi se par penibile, şi anume "în cazul în care o persoană s-ar rătăci.....etc". Fraţilor, chestia asta se poate şi prin intermediul unui telefon mobil la o adică. În altă ordine de idei.....până la urmă să ma lămurească şi pe mine cineva: unde mai vor să ne pună ăştia cipuri înafară de paşaport şi buletin?(nici nu vreau să mă gândesc:))).
Pe mine mă uimeşte continuu atitudinea feţelor bisericeşti, care şi-au înăbuşit propria voce(de fapt vocile care s-au revoltat), ca pe un rac fiert în oală. Înafară de câteva persoane fară frică de consecinţe(persoane credincioase cu adevărat), toată lumea a vociferat o lună ca mai apoi să tacă mâlc.
Săptămâna trecută am fost şi eu ca tot omul la spovedit şi după o discuţie banală, mă gândesc să consult şi părerea duhovnicului meu, un preot deosebit care ştiu sigur că nu se supără indiferent de întrebarea şi modul meu de expunere a acesteia. Îl întreb ce crede despre cipuri iar el începe să-mi povestească de perioada în care au apărut radio şi televizorul, căci atunci se credea că prin simpla utilizare a acestora, se înregistrau toate discuţiile. Aşadar la tehnologia care există astăzi totul e posibil şi nimic de necrezut. Îl întreb de ce Biserica Română , ca instituţie nu a luat măsuri. Ridică din umeri şi evocă legea ascultării, prin care orice preot a jurat să dea ascultare mai marilor săi.....aşadar, problema vine de sus! Iar cei care au îndrăznit să se revolte sunt ori priviţi cu suspiciune ori suferind de "paranoia". Un lucru e sigur: dacă vom păstra credinţa, Dumnezeu ne ajută să trecem peste toate! Doamne ajută! p.s. Vă aştept cu comentarii cât mai multe.